“Poti sa pictezi numai cu culorile pe care le ai”, Andreea N. (takexmexaway)

POTI SA PICTEZI NUMAI CU CULORILE

PE CARE LE AI

Dragostea… viaţa… rostul… s-au terminat…

Era o fată fericită, veselă. Credea că viaţa e roz, i se părea perfectă. Dintr-o dată s-a schimbat totul în viaţa ei! Era prea fericită aşa cum era şi trebuia să se strice odată şi odată…

S-au cunoscut din întâmplare prin liceu. A fost dragoste la prima vedere. El era prea timid ca să îi ceară ID-ul de mess, iar ea avea prieten. După o săptămână, el a facut rost de ID-ul ei şi au devenit amici. Cum relaţia dintre ea şi iubitul ei se răcise, s-au despărţit. Cei doi vorbeau pe net, iar într-o zi s-au întâlnit. Dintr-un impuls a venit primul sărut şi au rămas împreună. A trecut o săptămână, au trecut două, trei… s-a împlinit o lună şi totul era perfect în relaţia lor. Se iubeau, viaţa căpăta sens pentru ea. El îi spunea că o iubeşte, că nu ar lăsa-o pentru nimeni şi nimic, că o va înţelege şi că va fi mereu alături de ea orice s-ar întâmpla. I se părea totul un basm cu prinţi şi prinţese . Aveau lumea lor, lumea magică a visătorilor, o lume din ciocolată şi acadele. Iubirea îi dădea aripi, putea să zboare. Ba chiar îşi făceau planuri pentru atunci când se vor muta împreună, chiar dacă aveau doar 16, respectiv 17 ani. Însă, cum nimic nu e veşnic, au început certurile. Ea nu era genul care să suporte orice din partea partenerului, dar a acceptat până şi indiferenţa lui. Era în stare să facă orice pentru el… îl iubea, trăia pentru el. Se despărţeau şi se împăcau încontinuu. A mai trecut o lună şi apoi încă una. Au avut multe probleme în aceste trei luni, dar au fost alături unul de celălalt şi au trecut cu bine peste ele. Ultima oară s-au întâlnit intr-o duminică, dar ea nici nu bănuia că era ultima zi petrecută împreună. A fost cea mai frumoasă zi. Nici nu se gândea că raiul se va transforma în iad în următoarele zile.

După această zi, el a început să nu îi mai răspundă la telefon, la mesaje. Îi zicea că e foarte ocupat cu fotbalul şi cu şcoala. Apoi, miercuri seara, i-a trimis un sms în care îi spunea că vrea să se despartă de ea. Ea nu îi inţelegea decizia, nu ştia de ce s-a terminat totul atât de repede. Îi era frică să îl caute, să îi dea un telefon, îi era teamă de respingere. Îi era dor de el, de vocea lui, de atingerea lui, de glumele lui tâmpite, de tot ce avea legatură cu el. Până şi momentele în care se certau, momentele pe care le ura le dorea înapoi.

Nu mai era fata de altădată. Pentru ea viaţa nu mai era atât de roz şi de perfectă. Zilele fără el treceau foarte greu, nopţile nu le dormea. Plângea încontinuu şi în fiecare gând al  ei se afla el. Nu se putea concentra la nimic. Nu voia să creadă că totul s-a sfârşit, nu voia să creadă că el nu mai există. Inima îi era zdrobită şi nu credea că se va reface vreodată. În ea era un gol imens şi nimic nu i-l putea umple. Abia atunci şi-a dat seama că el era rostul ei în viaţă. Dar era prea departe şi nu avea de unde să ştie ce se petrecea cu ea.

Acum era singură ca o fântână la marginea unui drum părăsit. Cu părinţii se certa mereu fără motiv, prietenii nu o mai căutau. De fapt pustiul era în ea, nicidecum în afară. Dar acum ce mai contează? Poate că el e fericit, poate că pentru el ea a murit demult.

A început să se mintă singură. S-a împăcat cu fostul ei prieten. Totul mergea bine, dar ea nu îl putea iubi, nu putea să ţină la el decât ca la un simplu amic. Fredona mereu versurile melodiei „Sunt fericită” a trupei Spin. Melodia îi mai ridica moralul, dar doar atât. Spera ca această minciună să devină adevărată într-o zi.

Înainte avea toate culorile şi acum nu mai are decât 5 nuanţe, dar nici alea nu sunt culori vii care să-i aducă veselia. Sunt culori închise, şterse…

MI-E DOR SI DOARE

A decis să nu se mai mintă singură pentru că nu mai putea continua aşa. Observase că nu o ajută cu nimic acest lucru. Dimpotrivă… distanţa o făcea să ţină şi mai mult la el. Îl dorea şi-l iubea pe zi ce trecea tot mai mult. S-a hotărât să se despartă de fostul ei prieten şi să nu mai fie falsă, afişând veselie pe chipul său.

Într-o zi şi-a luat inima în dinţi şi s-a decis să-l întrebe pe X motivul despărţirii. Nu avea atâta curaj încât să-l întrebe în faţă, aşa că i-a scris o scrisoare.

„               Dragul meu,

Mai ţii minte banca noastră? Aici vin mereu înainte de ore, aşa cum făceam când eram împreună. Îţi aminteşti că aici am avut primul şi ultimul sărut, prima şi ultima ceartă? Banca asta este martora iubirii ce a fost între noi. Dar nu mai are acelaşi farmec locul acesta fără tine. Banca pe care odată ne iubeam parcă a murit odată cu relaţia noastră.

Încep această scrisoare cu un simplu, dar puternic “te iubesc”. Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi cere nişte explcaţii. Aş vrea să ştiu motivul pentru care lumea pe care am creat-o din iubirea, visele noastre s-a destrămat. Îmi cer scuze pentru toate lucrurile cu care te-am jignit, cu care am greşit.

Înainte să te întâlnesc pe tine nu ştiam ce înseamnă iubirea, nu o cunoşteam, nu mă gândeam la ea, nu ştiam cum e să iubeşti pe cineva… cu alte cuvinte aveam o viaţă liniştită. Pot să zic că eram fericită, nu pot spune împlinită. Odată cu apariţia ta s-a schimbat totul. Ai apărut în viaţa mea pe neaşteptate, brusc. Şi tot aşa ai şi plecat… dintr-o dată, fără să-ţi pese de nimic.

Din prima zi când te-am văzut am simţit că voi avea sentimente puternice pentru tine, dar nu mi-am imaginat că te voi iubi chiar atât de mult, că voi fi in strare de orice pentru tine.

Mă doare că ne-am despărţit. Mă doare absenţa ta. Mă doare că nu pot trăi fără tine. Mă doare că nu ştiu cu ce am greşit. Mă doare totul…

De când ai plecat din viaţa mea, nu mai simt că trăiesc. Parcă aş fi o fantomă rămasă blocată între cele lumi. Oriunde m-aş îndrepta imaginea, vocea, amintirea ta, toate mă urmăresc.

De când nu mai eşti, fizic, viaţa mea se rezumă doar la drumul de acasă la şcoală şi de la şcoală acasă. Nu dorm, nu mănânc, mă gândesc numai la tine. Spiritual, sunt blocată într-o cameră întunecată unde pereţii se strâng in jurul meu. Stau acolo singură, faţă în faţă cu nopţile şi cuvintele. De fiecare dată când încerc să ies, camera mă cuprinde cu braţele ei malefice si mă trage înapoi.

Te iubesc! Sunt gata să-ţi dau orice numai să te întorci la mine. Te pot aştepta oricât, chiar şi ani, doar spune-mi că ne vom împăca.

Aş da orice din lume să te văd , să te simt, să te ţin in braţe şi să te răsfăţ cum făceam odată…

Adu-ţi aminte câte cuvinte frumoase ne spuneam… Adu-ţi aminte câte planuri ne făceam… Mai ţii minte când îmi spuneai că mă iubeşti? Mai ţii minte când îmi spuneai că vrei să fiu a ta pentru totdeauna? Mai ţii minte când imi spuneai că-ţi doreşti să creştem împreună, să învaţăm împreună? Îţi mai aduci aminte? Atâtea clipe frumoase… atâtea iluzii… dar nu regret nimic. Tot ce se petrece are un anumit sens. Singurul lucru pe care îl regret este faptul că ne-am despărţit. Vreau să ştiu şi eu motivul, te rog. Vreau să ştiu cu ce am greşit.

Am vrut să mă mint că nu te mai iubesc, dar tot eşti in inima mea şi vei fii mereu. Am petrecut clipe de bucurie şi mereu simţeam că suntem speciali faţă de ceilalţi. Simt că azi inima îmi ia foc fără tine. Oare de ce? Oare de ce nu s-a permis să mai fii lângă mine? De ce?!? De ce mă mint că nu te mai iubesc? De ce acum m-am împăcat cu fostul prieten la care doar ţin şi pe tine te adoram şi te iubeam cu toata fiinţa? De ce??? De ce mereu numai eu sufăr?

Nu vreau să cred că totul s-a sfârşit! Nu vreau să cred că “noi doi” nu mai există!

Lasă-mă să-ţi vorbesc măcar zece minute pentru că printr-o scrisoare nu îţi pot arăta prea multe. Dacă nu vrei să-ţi vorbesc, măcar priveşte-mă în ochii. Privirea nu te minte. Vei ştii adevărul dintr-o privire. Ai să observi imediat cât au suferit ei după tine.

Vreau să-ţi reamintesc un lucru: te iubesc şi te voi aştepta oricât. Te voi aştepta mereu cu braţele deschise. Ai fost prima mea dragoste şi probabil şi ultima pentru că nu cred că voi mai putea iubi vreodată.

P.S.₁: Trăiesc din clipele frumoase pe care mi le-ai dăruit şi mă doare că nu am ştiut să le prelungesc mai mult. Mă doare şi regret că am pierdut şansa de a fi fericită lângă tine. Dar totuşi refuz să cred că nu te pot recuceri. Refuz să cred că te-am pierdut şi nu renunţ… nu vreau să renunţ…

P.S.₂: Acordă-mi zece minute din timpul tău, te rog!

P.S.₃: Te iubesc…

”                        Cu ajutorul unei colege, i-a luat un caiet în care i-a pus scrisoarea. Spre surprinderea ei, el chiar aştepta să primescă ceva de la ea. Când a pus mâna pe caiet, ea nu voia să i-l mai înapoieze.

I se părea că şi foile purtau parfumul lui. A stat cu el în mână toată ora. Era înnebunită. Parcă se droga cu mirosul acela.

În seara aceea nu a primit nici un semn cum că ar fi citit scrisoarea. De fapt, nici nu se aştepta să primească.

Însă a doua zi, ghici cine o aştepta în faţa clasei?…

ÎNTRE DEZILUZIE ŞI SPERANŢĂ

Da… Chiar el o aştepta… Când l-a văzut, a crezut că visează. Îi venea să i se arunce braţe, să îl sărute, să îi spună cât de dor i-a fost de el, să plângă de bucurie. Însă privirea lui a oprit-o să facă asta. S-a oprit timidă lângă el şi l-a întrebat dacă poate să-i vorbească. El a îndepărtat-o spunându-i că nu vrea să o audă, dar el stătea acolo aşteptând să-i spună ceva. Ea a profitat de ocazie şi a început să-i măturisească tot ce simte pentru el, chiar dacă el se prefăcea că nu o aude. Îi spunea cât de fericită e că l-a văzut, că îl iubeşte mult şi îşi cerea scuze pentru toate lucrurile cu care a greşit, numai să împace pentru că nu mai poate trăi mult fără el. L-a întrebat motivul pentru care ea nu e mai e al lui. A urmat un moment de tăcere. S-a uitat în ochii ei. Privirea lui era rece, respingătoare si tristă. În momentul acela, din ochii ei s-a scurs pe obrajii fierbinţi…a mai urmat una şi apoi incă una. Şi-a ascuns privirea de a lui şi i-a spus clar:

-                Dar te iubesc!…

-                De ce m-ai minţit?

-                Poftim?! Da… De ce nu mi-ai spus că încă ţii la el? Te-am văzut cu el la McDonald’s.

-                Nu e nimic între mine şi el. Suntem doar amici. El era cu o colegă de la mine din clasă. Era şi ea cu noi acolo. Priveşte-mă în ochii şi ai să vezi că doar pentru tine am sentimente… doar pe tine te iubesc.

-                Atunci de ce te-ai îmcăpat cu el?

-                Pentru tine, prostuţule! Am vrut să uit de faptul ca sufăr din cauza ta. Dar am observat că nu pot continua cu el pentru că nu îl pot iubi şi ne-am despărţit. Nu fac decât să-l rănesc şi pe el. Dar ştie că la el nu pot ţine decât ca la un amic, pentru că iubesc pe altcineva. Întotdeauna te voi iubi pe tine!

Lacrimile îi curgeau şiroaie. I-a spus încă o dată te iubesc şi a fugit în clasă.

Acum ştia motivul despărţirii. El credea că l-a înşelat. Se simţea parcă mai bine că îl văzuse, că îi auzise vocea, că a stat lângă el şi că au vorbit. Se simţea bine şi rău în acelaşi timp pentru că acum ştia motivul pentru care ei nu mai sunt împreună. Plângea de tristeţe, de bucurie, nici ea nu ştia de ce plânge.

Prietenele îi spuneau să îl lase în pace, să nu mai sufere din cauza lui, să îl uite. Îi ziceau că el e fraier pentru că nu mai găseşte o fată ca ea şi că ea nu va găsi unul ca el, ci mai bun. Cuvinte frumoase, cuvinte de încurajare, dar care pe ea nu o ajutau cu nimic.

Ajunsă acasă, i-a trimis un sms în care îl ruga să intre pe mess să vorbească cu el. El i-a răspuns spunându-i să nu îl mai caute pentru că pentru el ea nu mai există. Însă a intrat. Fata ştia că nu va sta mult şi nu mai citea ceea ce îi trimitea el… îi scria tot ce are pe suflet. El îi spunea că nu îl interesează, să-l lase în pace, să nu-l mai caute. Apoi s-au oprit amândoi din scris şi ea l-a întrebat:

Ea: mai există vreo şansă de împăcare?

El: nu cred…

Ea: puteai să mă minţi că există, dar că sunt puţine…

El: eu nu mint… ca alţii…

Ea:dar eu nu te-am minţit cu nimic… chiar aveam de gând să-ţi spun când ne întâlneam, dar nu s-a mai întâmplat asta… mă rog, nu mai contează…

El: ca de obicei… nu mai contează…

Ea:dar stai puţin… tu ai spus că „nu crezi” deci există o şansă micuţă…

El: da, dar doar cu o condiţie care trebuie respectată 100%…

Ea: sunt dispusă să accept orice… sunt dispusă să te aştept cât va fi necesar, chiar şi 2 ani…

El: nici chiar 2 ani, dar nici prea curând nu va fi pentru că vreau să rămân in liceul ăsta… tot ce trebuie să respecţi e să mă laşi în pace… când va fi să ne împăcăm iţi voi spune eu…

Ea: o să încerc să o respect, chiar dacă îmi va fi foarte greu pentru că te iubesc…

El: hai că eu am ieşit pentru că am de învăţat…

Ea: bine… pa… te iubesc!

Se simţea mai bine că ştia că se vor împăca. Se simţea mai rău pentru că ştia că trebuie să nu îl mai caute, să uite că există pentru şase luni, cam până când se termina anul şcolar… Cel puţin aşa bănuia… aşa credea… aşa spera…  Îi era foarte greu. Acum era la mâna lui…

Aripi frânte

A trecut o zi… au trecut două… trei… s-a împlinit o săptămână de când i-a făcut acea promisiune. Îi era greu, dar s-a obişnuit. Mergea pe la etajul unde avea el clasa să îl vadă cu pretextul că vine la nişte prietene. Îi era dor de el mai mereu. Când îl vedea, voia să îi vorbească, dar îi era teamă că încalcă promisiune.

Îl iubea şi mai mult. Pentru ea, el acum era fructul oprit. Îl dorea şi mai mult şi mai mult. Îl voia cu orice preţ înapoi. Inima îi bătea doar pentru el. Îi era dor de Ionuţ al ei, de ei doi. În fiecare noapte îl visa şi plângea când se trezea pentu că ştia că începe încă o zi fără el. În fiecare dimineaţă işi dorea ca noaptea să aibă coşmarul zilei, iar ziua să fie visul pe care îl avea în timpul nopţii, adică tot ce a fost odată: să se întâlnească cu el în fiecare zi înainte de a începe orele, să se certe că iar a întârziat, să meargă la liceu împreună, iar seara să se întâlnescă din nou.

Îşi verifica mail-ul din cinci din cinci minute… se gândea că poate primise ceva de la el. Dar niciodată nu primea. Telefonul care acum o lună suna mai mereu, acum era tăcut. Parcă suferea odată cu ea. Nu se plictisea de verificarea mesajelor, care devenise un ritual pentru ea. Ciudat era că îi plăcea.

Era un pic mai veselă deoarece avea speranţă, ea chiar credea că, oricât de greu ar fi, va duce cu bine la capăt  promisiunea şi totul va fi ca la început.

Uneori se gândea că poate trăi fără el, doar că nu vrea. Îl iubea prea mult ca să îl lase în pace, să uite tot ce a fost între ei.

Într-o seară, când a terminat orele, stătea la poarta şcolii cu nişte colege care mergeau cu el în aceeaşi direcţie. Când a ieşit, s-a îndreptat spre acele fete. Însă, zărind-o şi pe ea cu ele, s-a oprit şi s-a întors cu spatele, ca şi când ar fi aşteptat autobuzul. Fetele l-au chemat să vină lângă ele să vorbească cu el, dar Ionuţ refuza. Îl privea cu coada ochiului, purtând acelaşi zâmbet fals. Oricât şi-ar fi muşcat buza şi oricât s-ar fi rugat să nu înceapă să plângă, nu a reuşit, iar lacrimile i-au inundat faţa una câte una.

Ajunsă acasă s-a decis să vorbescă cu el. Şi-a făcut un nou ID.

El: cine eşti?

El (după cinci minute): dacă eşti cine cred eu (adică Irina) mai bine dă-mi ignore până nu-ţi dau eu

Ea: îmi e frică să nu te pierd… nu ştiu ce să fac să nu pierd această ultimă şansă… te iubesc mult…

Cum a primitmesajul, i-a şi dat ignore. Nici nu a vrut să-l citească.

Fata a început să plângă. Ştia că iar a greşit, dar nu ştia şi cu ce. Atunci s-a dus la baie şi, luând o lamă, a vrut să se omoare. Dar în momentul acela a sunat telefonul. Era prietena ei….

-          Ce faci?

-          ………

-          Iar plângi?

-          Lasă-mă în pace! Nu mai am pentru ce trăi!

-          Trezeşte-te, fato, la realitate! Nu e singurul băiat de pe pământul ăsta. Sunt alţii şi mai buni. Nu merită! E un prost ca mulţi alţii….

-          Dar îl iubesc…

-          Îţi va trece. Te rog să te potoleşti!

-          Bine…

-          Promiţi?

-          Încerc…

-          Linişteşte-te! Te rog, nu face vreo prostie!

-          Bine. Pa!

Şi i-a închis telefonul. S-a băgat în pat şi a încercat să adoarmă. Dar nu putea… Îşi aducea aminte de toate momentele frumoase cu el. Şi-a dat drumul la muzică şi a încercat să nu se mai gândească la Ionuţ.

Avea inima bântuită de imaginea lui, de amintirea la ce a fost între ei.

S-a decis, în sfârşit, să-l uite. Şi-a promis să nu mai vorbească despre el, să nu se mai ducă pe la etajul unde învăţa. Trebuia să creadă că nu mai există… a murit şi nu se va mai întoarce.

E TIMPUL SĂ SPUI TRECUTULUI

„LA REVEDERE”

Într-o zi, ea a aflat, din întâmplare, cine i-a făcut rău, cine l-a minţit pe Ionuţ că ea îl înşală. Fata s-a enervat foarte tare şi şi-a jurat, pentru prima oară în viaţa ei, că se va răzbuna. Acea persoană. Alina, a făcut acest lucru pentru că, mai demult, Irina i-a spus prietenului acesteia adevărul despre iubita lui. Dar între ei nu existau sentimente, nu aveau o relaţie de mult timp. Alina nu s-a gândit la faptul că nu va face numai o persoană să sufere, nu s-a gândit că cei doi chiar se iubesc.

Încercând să-l uite, a devenit absentă de tot ce era în jurul ei, nu îi mai păsa de nimic, nu o mai interesa nimic, nu mai avea chef de nimic. Avea o grămadă de lucruri pe capul ei: Ionuţ, pe care trebuia să-l uite, Alex, care suferea după ea, mama ei cu care se certa rău de tot de la un timp şi prietena ei care şi ea avea probleme.

Acum, când s-a hotărât să-l uite, de abia acum, a observat că nu poate trăi fără el. Înaintea credea că poate trăi, doar că nu vrea. Îi era foarte greu, chiar mai greu decât în primele zile după despărţire. Îi venea să plângă din orice. Nu mai putea lăsa pe nimeni să se apropie de ea. Voia să fie singură. Voia să fie lăsată în pace.

Într-o zi, când a trecut pe lângă el, Irina i-a spus „Bună şi ţie!”. Nici nu s-a obosit să-i răspundă sau măcar să o privească. Atunci, ea, obişnuită cu această tăcere, i-a strigat: „Du-te dracu’!”.

Într-o zi, un amic i-a prezentat un prieten. Ea îl ştia pe Dan pentru că fusese cu el în generală, el fiind cu un an mai mare decât ea. Până atunci nu îl băgase deloc în seamă, poate doar uneori se mai salutau.

S-au împrietenit, iar într-o zi el i-a propus să fie împreună. Ea a acceptat, cu speranţa că îi va fi mai uşor să-l uite pe celălalt. Totul mergea bine între ei. Se comporta foarte frumos cu ea. O ducea la liceu, o lua de la liceu şi se plimbau ca doi nebuni prin oraş seara. Începeau să se placă foarte tare.

Ea se simţea mai bine, mai veselă. Credea că încet, încet îl uită. Dar nu era aşa. Băiatul îi citea gândurile şi ştia că nu e ceea ce pare. Ştia că suferă. O întreba ce are, dar ea ocolea mereu subiectul.

Într-o seară, ea s-a aşezat pe pat şi a luat telefonul, vrând să facă nişte schimbări prin el. A dat peste pozele cu Ionuţ… A bufnit-o plânsul. Îşi adusese aminte de trecut. A şters toate mesajele, toate imaginile cu el. I-a şters şi numărul de telefon..

Şi-a promis că au fost ultimele lacrimi vărsate pentru el… Nu merita lacrimile ei…

VINA MEA?!

Însă această promisiune a durat până într-o seară când a primit un sms. Credea că e de la Dan, aşa că nu s-a obosit să îl citească imediat. Surpriză însă… Mesajul era de la persoana pe care o iubea atât de mult: „Don’şoară, te rog eu frumos nu mai da id meu. Mersi pentru înţelegere.”. Ştia despre ce vorbea… Prietenul ei, văzând că este tristă din cauza lui Ionuţ, a încercat să stea de vorbă cu acesta. Nu ştia ce să facă: să îi răspundă sau nu. Apoi, după 10 minute, a mai primit încă un mesaj de la el: „Dacă vrei să vorbim, bagă-mi id-ul în listă. Sper că vom avea o discuţie normală fără „te iubesc” si d-astea.”.

Au început să vorbească despre ceea ce a fost între ei. Fata îi spunea că încă ţine la el, că vrea să se împace, îşi cerea din nou scuze, îi zicea că s-a schimbat, că s-a maturizat. Însă cu nimic nu au ajutat-o aceste cuvinte. După ce a ieşit după net, s-a aşezat în pat şi a început să plângă. Nu mai putea de dorul lui. Până în seara aia s-a abţinut pentru că reuşise să înţeleagă că el nu mai există.

A doua zi era fericită… Nu mai era la ignore. De fiecare dată când intra şi ieşea Ionuţ, inima îi bătea cu putere sau i se oprea. După două zile, el a trimis un mass: „Iubita, dă-mi buzz că nu te văd…”. Tremura din toate încheieturile, unghiile îi intraseră în piele de disperare. Acum el era a alteia. Acum el îmbrăţişa o altă fată, iubea pe alta. I-a dat buzz.

El: ce vrei?

Ea: mi-ai spus să îţi dau buzz („Iubita, dă-mi buzz că nu te văd…”)

El: ha ha ha… bună glumă…

Ea: … dar te iubesc…

El: totuşi, te superi dacă te bag iar la ignore? că vad că nu are rost să-mi bat capul aiurea…. nu se merita

Ea: poftim???

Ea: nu, te rog…respectă-ţi promisiunea…nu am greşit cu nimic care să… care să te facă să o anulezi

El: sau lasă…

Ea: de ce? ştii că eu în momentul ăsta plâng ca o proastă?… nu ştii…

El: ştii că nu mă interesează?… nu ştii…

Ea: ba ştiu

El: e bine atunci…

El: împacă-te cu ideea că totul s-a terminat între noi şi gata

Ea: nu pot… cu ce am mai greşit acum?!

El: nu mai vreau să fiu cu tine… am destule motive

Ea: greşesc cu faptul că te iubesc?

El: ai fost cu altul în timp ce erai şi cu mine…

Ea: de ce nu vrei să înţelegi că nu am fost cu ala?! m-ai făcut să te aştept… m-ai făcut să îmi fac speranţe… ţi-ai bătut pur şi simplu joc de mn, de sentimentele mele făcându-mă să te aştept… ştii ceva? du-te dracu’… toată relaţia asta a fost o jignire pentru mine… singurul motiv pentru care am stat cu tine a fost pentru că te iubesc… şi aş fi şi acum cu tine tot din motivul ăsta…

El: dupa ce mai jignit ?… bună glumă

Ea: dar nu ţi-am cerut să ne împăcăm… nu mai vreau nimic de la tine…dă-mi ignore şi vezi-ţi de treaba ta de curvele şi prostiile tale… eşti doar un cocalar infect…

El: cine vorbea…

Ea: du-te-n măta

El: ai grijă cum vobeşti că îmi bag pula acum şi eu în măta

Ea: du-te dracu’… dă-mi ignore, uită-mi numărul de telefon, uită unde stau, uită tot ce a fost între noi… dar nu uita un singur lucru: ai făcut să sufere un suflet pe care tu nu îl meritai…

Se simţea bine ştiind că l-a jignit. Se simţea prost pentru că ştia că din momentul ăla nu mai există nicio cale înapoi, nicio şansă să se împace. S-a dus să se culce, când îi sună telefonul… Era un mesaj de la el: “Iar jigneşti la nervi. Nu ştiu ce să mă fac cu tine…Las-o baltă! Uită că am fost împreună. Sunt sigur că îţi va fi foarte uşor având în vedere jignirile pe care mi le-ai spus acum. Noapte bună.”. Nu ştia cum să reacţineze… După cinci minute un alt sms: “Hai… acum sincer, amândoi suntem vinovaţi. Poate că amândoi am jignit, poate eu ţi-am dat motive prin comportamentul meu, dar în seara asta s-a ajuns prea departe. Eu îmi cer scuze… Măcar atât să fac. Noapte bună.”. I-a răspuns cu lacrimi în ochi: “Şi eu îmi cer scuze. Mă bucur că ai observat în sfârşit asta. Dar te rog un ultim lucru: nu mă mai trata cu indiferenţă pentru că doare. Măcar amici să fim dacă mai mult nu vrei. Te iubesc.”. Telefonul îi sună din nou: “După seara asta nu se mai poate nimic. Poate doar colegi de liceu şi atât.”. Lacrimile ei îi curgeau şiroaie: “… dar te iubesc… Şi promisiunea? Oare a existat vreodată aşa ceva?”. Bip! “Ca iubit nu mă voi mai întoarce niciodată. Şansa aia chiar ţi-o dădeam, dar jignirile tale din seara asta au umplut paharul.”. Şi ăsta a fost ultimul sms. Nu se putea opri din plâns. Nu putea dormi aşa că a început să-şi înveţe pentru testul pe care îl avea a doua zi.

E doar o copilă… greşeşte ca orice om! Dumnezeu iartă, părinţii iartă, prietenii iartă! El de ce nu iartă?!

DE-A V-ATI ASCUNSELEA

Pe la ora şase dimineaţa a adormit şi ea o oră. După ce s-a trezit, a intrat pe net. Era şi el online. A băgat-o în seamă din nou… A întrebat-o ironic dacă jignirile de aseară tot la nervi au fost spuse.

El: uimeşte-mă… aseară tot la nervi ai spus, nu-i aşa?

El (după cinci minute): şi să ştii că şansa aia chiar ţi-o dădeam…ea chiar a existat… până aseară…

Ea: hai mai du-te naibii… nu ştii decât să mă amăgeşti… eşti cel mai mare idiot pe care l-am putut cunoaşte… nu ştiu cum dracu’ m-am îndrăgostit tocmai de tine… şi acum nu o spun la nervi… m-am săturat de tine şi de minciunile tale, scârba dracului… dispari din viaţa mea!!!

Cu greu i-a spus ultimele cuvinte care nu erau din suflet. Mâinile ei reci se mişcau repede pe tastatură. Pur şi simplu nu gândea ce scria. Parcă intrase în ea un demon  care îi muta degetele. După zece minute, a primit încă un mesaj de la el:

El: uite, dragă… să-ţi fac un cadou ca să mă revanşez pentru tot ce-am făcut până acum… spune ce vrei… dacă vrei, te las în pace, dacă vrei îţi dau ignore… sau orice altceva…

Ea: orice?

El: da…

Ea: să ne împăcăm…

El: stai să-şi reamintesc ceva: 1. ai prieten; 2. umblu cu curve; 3. sunt „un cocalar infect”

Ea: 1. scap repede de el; 2. şi 3. erau cuvinte spuse la nervi

El: nu înţeleg de ce mai vrei tu să te împaci cu mine când ştii că apoi tot o să suferi la despărţire… gândeşte-te şi la tine măcar puţin

Ea:nu pot… te iubesc… aş face orice ca să te am înapoi… ţi-am dăruit tot ce aveam şi oare acum cu ce rămân? Vreau o ultimă şansă ca să-ţi arăt cât însemni pentru mine… nu ştii cât de greu e pentru o fată să-şi piardă prima iubire… ţi-am spus… o ultimă şansă… nu vreau mai mult… dar degeaba cred că mă rog de tine

El: îmi e greu să-ţi mai dau o şansă după toate jignirile… crezi că nu m-au deranjat deloc?

Ea: ştiu că te-am jignit şi regret de mii de ori… ştiu că nu le vei uita niciodată… şi nici eu nu o să uit că te-am jignit… gândeşte-te un pic… eu o singură dată ţi-am spus că vreau să ne despărţim, iar tu nici nu ai apucat să termini de spus că nu vrei, că ţi-am şi zis că ne împăcăm…

El: te-am iertat de 3-4 ori până acum…

Ea: să revenim la întrbarea iniţială… singura dorinţă pe care mi-o poţi îndeplini este aceea să ne împăcăm…

El: ok, ne împăcăm în vacanţa de vară, doar dacă nu am eu iubită şi nici tu…

Ea: te iubesc

El: am spus fără d-astea… eu ies că trebuie să plec la liceu… pa

Ea: pa…

Nu ştia dacă să îl creadă sau nu… Îi era teamă că iar îşi va face speranţe degeaba. S-a despărţit de prietenul ei pentru că nu mai putea continua cu el. Dan începuse să ţină foarte mult la ea. Nu voia să o lase să plece de lângă el. O urmărea şi se ruga şi în genunchi să se împace. O întrista situaţia asta pentru că se vedea pe ea rugându-se de tipul căruia i-ar fi dat şi viaţa.
Primul ei prieten, la care a ţinut foarte mult, i-a propus, după câteva zile de la despărţirea de celălalt, să se împace. A acceptat gândindu-se că va ţine foarte uşor la Tudor având în vedere trecutul lor. Irina a mai fost cu el în clasa a şasea, când s-au cunoscut la un bal din şcoală. Prietenei ei, Mihaela, îi plăcea de colegul lui. Ea, fiind mai îndrăzneaţă, s-a dus la Tudor, pe care atunci nu îl cunoştea deloc, şi l-a invitat la dans, spunându-i să îl ia şi pe Andrei să danseze cu prietena ei. Au rămas amici şi au fost împreună o lună. S-au mai împăcat după un an, dar doar pentru două săptămâni. A suferit mult şi după acesta, dar nu la fel cum a făcut-o pentru Ionuţ.

Însă ea nu ştia că s-a schimbat şi, oricât de bine s-ar fi simţit cu el, îi era teamă să pună suflet deoarece, atunci când s-au cunoscut, el stătea cu fata care îi oferea totul. Avea multe impresii greşite despre el. Într-o seară ea a deschis subiectul acesta şi el i-a mărturisit că s-a schimbat, că nu mai e cum era. A învăţat să ţină la o fată…

REVEDERE

Zilele au trecut repede… A realizat că şi-a pierdut şase luni din viaţă cu el… Jumătate iubindu-l şi fiind fericită şi jumătate încercând să-l uite şi fiind tristă, distrusă.

Se simţea bine cu Tudor, dar doar când era cu el. În lipsa lui revenea la strea depresivă. Ionuţ intra mai mereu pe mess, dar nu o băga în seamă, dar nici ea, oricât de greu îi era, nu îi spune nimic. A trecut o săptămână de când nu mai vorbise cu el. Trebuia să îi dea el iar un motiv să o vadă suferind… Aşa că a întrebat-o:

El: ce ai face dacă eu aş veni mâine la tine?

Ea: te-aş lua în braţe şi te-aş saruta…

El: mă refer la un lucru nebunesc…

Ea: aş face orice… mi-aş da şi viaţa pentru tine… tu cere-mi ce vrei şi eu îţi voi da

El: spune-mi exact ce…

Ea: orice… nu şti ce înseamnă cuvântul ăsta?! Sau lasă… ştiu că azi e 1 aprilie… nu îmi face speranţe din nou

El: dar nu iţi fac speranţe… mâine poate chiar vin la tine…

Ea: … ce frumos ar fi…

El: sincer, m-as împăca cu tine în orice moment, dar ameninţările şi jignirile pe care mi le-ai spus mă opresc să fac asta

Ea: hai, gata, oricum nu cred că mâine vii la mine

El: dacă nu crezi, las-o baltă… ne vedem la vară

Ea: bine…

S-a culcat cu gândul la el. L-a visat… A visat că era lângă ea, că o priveşte când doarme, că îi dă uşor părul de pe faţă. Mâna lui o mângâia pe a ei. Îi şopteşte ceva. O muşcă încet de ureche şi o întoarce spre el. Se uită la ea cu nişte ochi mari de copil. În colţul gurii îngheţate este un surâs jucăuş. Îi prinde mâinile firave şi o ajută să plutească. Zboară spre cerul însorit. Când, deodată, începe să plouă, iar el o scapă din braţele lui şi fuge… Se trezeşte speriată şi începe să plângă… Ce n-ar fi dat să fie adevărat visul acela… Măcar câteva secunde să o ţină strâns la pieptul lui şi să o privescă cum o făcea odată, cu duioşie, nu cu ură şi indiferenţă ca acum.

A plecat la şcoală revăzând imaginile din visul său ca într-un slideshow. A doua oră aveam sportul. Era ora la care trebuia să apară el. I-a trimis un sms în care îi spunea că a rămas în clasă şi că dacă vrea, poate veni. Nu se aştepta să vină. Când cineva a deschis uşa. Nu, nu era el… Era colegul ei. Apoi încă o dată uşa s-a trântit de perete. Nici de data aceasta nu era Ionuţ. După zece minute, uşa iar se deschide, dar de data asta, nu o deschisese vântul. I-a observat reflexia semitransparenta în geam. Era el… S-a apropiat şi l-a pupat pe obraz şoptindu-i „Te-ai răzgândit?”. I-a răspuns negativ. Irina s-a dus în bancă şi l-a privit printre suviţele de păr. Îi venea să plângă, dar încerca să se abţină. Nu voia sa îi dea satisfacţie. Brusc, s-a ridicat din bancă şi a fugit pe hol, sperând totuşi că o să vină după ea. Dar nu s-a întamplat aşa. S-a dus la baie şi lacrimile au început să îi spele faţa. Când s-a simţit pregătită, s-a întors în clasă gândindu-se că a plecat. Dar el era tot în clasă. Vorbea cu colega ei. Irina s-a apucat să îşi scrie tema cu lacrimi în ochi. El a mai stat puţin şi apoi a plecat. Cum a ieşit pe uşă, s-a dus la geam şi a început să plângă. Se întreba cum de mai avea lacrimi…

Propunere

Era distrusa… Nu stia ce sa mai faca. Nu se putea concentra la nimic altceva decat la el si la cuvinte lui. Vocea lui ii rasuna in minte: „Nu”… Notele mici si absentele ii umpleau catalogul, prietenii nu o mai bagau in seama… Voia sa fie singura… Doar ea si cu fantoma amintirilor…

A plecat de la liceu mai devreme. Nu mai suporta privirile celor din jur. Cum a ajuns acasa, a intrat pe mess in asteptarea lui.

El: doar pentru Adriana si Lory?

Ea: da… sunt nervoasa si crede-ma ca nu am chef de nimic

El: pacat … atunci te las

Ea: nu, spune daca e ceva

El: cred ca te-ar interesa , dar inainte vreau sa te intreb ceva

Ea: spune

El: in vacanta de Paste pleci undeva ?

Ea: nu cred

El: asta voiam sa stiu

Ea: mai voiai sa imi sp ceva

El: daca as fi singur acasa, ai veni la mine?

Ea: adica ce vrei sa spui? Vrei sa ne impacam sau sa …?

El: frate, trebuie sa iti desenez?!

Ea: da… as fi dispusa…

El: ce ai fi dispusa?

Ea: sa vin la tn… vezi, m-am schimbat… dar daca as veni la tine si … si nu o sa ne impacam, atunci o sa sufar si mai rau

El: mai bine lasa … ai dreptate

Ea: nu, nu am sa pierd sansa asta, o sa fac tot posibilul sa nu o dau in bara… tot ce am nevoie e increderea in mn, ca in tine inca o am

Ea: asta spui acum… nu stiu ce sa zic, sincer nu vreau sa suferi si mai rau

Ea: m-am mai maturizat… m-am dat cu capul de prea multe ori in doar 3 luni si tin prea mult la tine ca sa nu iti demonstrez si asta… si in plus… cu ce as putea sa o dau in bara? …. Da, e prima oara, dar o sa incerc sa nu ma pierd… si daca nu o sa ne impacam asta e, viata merge inainte cu sau fara tine… voiam o ultima sansa si uite ca a venit, nu o pot lasa sa piara…

El: dar vi singura la mn … k nu mai vin sa te iau si apoi sa te duc… e super departe si obositor pentru mine… hai sa incheiem discutia ca sa nu-ti faci iar 100000 de sperante… nici macar nu stiu daca voi fi singur acasa… hai ca ies

Ea: noapte buna

IMPACAREA

Se simtea foarte prost dupa ultima lor discutie pentru ca acum trebuia sa renunte la tot ce avea ea, doar ca sa fie cu el… Dar nici dupa ce se va intampla nu se stie sigur daca se vor impaca. A inceput sa invete pentru ca era la pamant cu scoala. In fiecare seara vorbeau despre ce a fost intre ei si ce se va intampla. Planuiau pas cu pas fiecare detaliu. Nu se simtea in largul ei, dar accepta tot. Dupa 2 zile, el a venit iar la ea in clasa. S-au dus la baie si s-au sarutat. A inceput sa o pipaie pe fund, pe sani. Irina s-a speriat, dar l-a lasat sa o atinga. Deodata, el a inceput sa ii bage mana in pantaloni, insa telefonul ei a inceput sa sune. Era chemata in clasa de colega ei. A usurat fericita.

Inca vreo 3 zile au vorbit pe mess, se intelegeau bine doar din cauza ca Irina lasa totul de la ea. Intr-o zi, s-a enervat si s-au certat… O cearta definitiva se parea a fi.

El: gata, ai dreptate … ne impacam in vacanta …

Ea: care vacanta? aia de paste, aia de vara, aia de iarna sau aia de la pastele cailor?

El: la pastele cailor, multumita?

Ea: am glumit

El: eu nu… m-am saturat de scuzele tale… nu esti schimbata deloc din punctul asta de vedere… ti-ai schimbat doar o singura decizie

Ea: bine… gata, am disparut… te las in pace!

2 zile… atat se pare ca a durat cearta lor. Intr-o seara, ea astepta pe cineva la poarta scolii. Cand s-a intors, el era in spatele ei. Irina l-a privit direct in ochii. Privirea ei emana ura. El o privea, la randul lui, adanc in ochii incercand sa vada ce se ascunde in privirea aceea trista, dar plina de dispret… In metrou, telefonul ii vibreaza. Era un mesaj de la Ionut. „Cand intri pe mess ca vreau sa vorbim?”… „Nu stiu. Sunt cu niste prieteni, ne plimbam. Dar cand ajung acasa intru.”.

Ea: buna. Ce vrei sa vorbim?

El: vroiam sa-ti spun ca accept sa ne impacam, ca sa mai ai o sansa pe care o meriti dupa cate ai vrut sa faci ca sa ma recastigi, dar cand o sa-ti spun ca vreau sa ne despartim, asa ramane … fara sa ma mai cauti si fara sa mai insisti..ok?

Ea: ce te-a facut sa te razgandesti?

El: daca ne impacam vreau sa stim doar noi 2 asta… nici macar prietenele tale bune si nici parintii si nu vreau sa se afle in liceu,ok ?

Ea: ok, dar cand ne impacam?

El: pt k tiam spus k nu mai vreaw sa fiu q fete din licew

Ea: dar knd ne impacam?

El deja ma zapacesti cu intr asta

Ea: vreau sa stiu si eu cand

El: dar nu trebuie sa ma sacai de 10 ori cu ea… de acum, multumita?

Ea: de acum? tu vorbesti serios?

El: nu am chef de glume proaste

Ea: nici eu… ok, adik wow

El: frate, deja e a doua chestie cu care ma zapacesti

Ea: deci suntem incepand de acum impreuna?!

El: daca zic ceva, de ce dracu’ mai intrebi de 10 ori?!

Ea: bine, gata… dar ce s-a intamplat cu tine?

El: ti-am spus ca iti dau sansa pe care ai cerut-o

Ea: maine ce faci?

El: nu iesim… dak asta vroiai

Ea: nu, ca am treaba maine

El: eu am meci

Ea: bafta

El: mersi

Si s-au impacat… Dar ea nu se simtea bine deloc. Avea o stare foarte ciudata. Simtea ca s-au impacat doar pentru a o folosi. Dar ei ii veni o idee: sa se razbune pe el. Toata noaptea a stat si s-a gandit la ideea ei. Dimineata s-a trezit si a inceput sa ii scrie un mesaj prietenei ei: „Bai, nu o sa iti vina sa crezi! Ne-am impacat! Dar stii… nu prea am chef sa fiu folosita. Vreau razbunare!”. Insa mesajul nu a ajuns la cine trebuia… A gresit numarul: i l-a trimis lui. A incercat sa-l minta ca nu e adevarat sms, ca voia sa ii demonstreze prietenei ei ceva, dar el nu a crezut-o si s-au despartit.

Ionut a mai intrat pe mess, dar nu au vorbit. Intr-una din zile, el a vazut poza de la avatarul ei (o poza cu ea si cu prietenul ei) si i-a trimis emoticons: „:X:X:X:X”.

A venit Pastele, iar Irina i-a trimis un mesaj: „Intotdeauna urez „Paste fericit” persoanelor frumoase si inteligente. Craciun fericit”, apoi a venit ziua mamei lui si i-a dat inca un sms: „La multi ani mamei tale! Sper sa o ierte D-zeu de ce baiat a facut.”.

A FOST ODATA…

Dupa cateva saptamani, iar Ionut a bagat-o in seama pe mess… Au vorbit si au hotarat ca urmatoare zi sa se duca la el.

Iata ca a venit si ziua de care se temea cel mai mult Irina. Dar a plecat hotarata sa nu ii accepte nimic. Pe drum s-au tot certat, dar iata ca au ajuns la el. Ea a inceput sa tremure toata. Au intrat in camera… El a inceput sa o sarute. Atingerile lui erau chiar electrizante, o faceau sa simt fiori in tot trupul de fiecare data cand isi punea degetele pe corpul ei. A asezat-o pe pat, a lasat-o sa o mangaie, apoi s-a apucat sa o dezbrace de tot, pana erau ca Adam si Eva. Irina nu se simtea nimic. Era prea ingrijorata ca sa se lase dusa de val. Se simtea violata. La un moment dat, s-a ridicat, s-a imbracat si a iesit trantind usa in urma ei. Nu voia sa mai auda de el, nu voia sa il mai vada. Nu a mai primit nimic de la el pana duminica cand a intrebat-o ce mai face. Irina i-a spus sa o lase in pace, sa dispara.

Lunile au trecut repede, vacanta a venit si, cu toate astea, sentimentele Irinei au ramas la fel, numai ca pe langa iubirea pe care i-o purta, a aparut si dispretul. Nu se mai putea uita in oglinda… Dupa 3 luni, inca mai simtea sarutul lui pe umerii, sanii goi.

Ultima oara cand a vorbit cu el a fost in iunie… I-a spus sa se duca dracu’, ca il uraste…